Al treilea trimestru

Săptămânile 28 – 42
La începutul acestui trimestru, copilul ar putea supravieţui dacă s-ar naşte, deşi ar avea încă nevoie de asistenţă medicală şi de monitorizare constantă în secţia de nou-născuţi. Ultimele săptămâni în uter sunt foarte importante întrucât permit dezvoltarea plămânilor copilului, a sistemului digestiv şi creierului pentru a putea funcţiona bine după ce copilul va veni pe lume.

În săptămâna 29. Copilul cântăreşte circa 1 kg (2,2 livre). De acum şi până în săptămâna 32, copilul va lua în greutate 500 de grame (17 uncii) pe săptămână. Plămânii copilului vor secreta o substanţă numită surfactant, de care copilul are nevoie să respire după naştere, conferind elasticitate plămânilor pentru a se dilata complet. Vei observa că mişcările copilului sunt mult mai puternice şi vei începe să recunoşti un anumit tip de mişcări. Copilul îşi deschide şi îşi închide ochii şi învaţă să se concentreze. Unghiile degetelor de la mânuţe se formează complet, însă cele de la picioruşe mai au nevoie de câteva săptămâni pentru a se dezvolta pe deplin.

Majoritatea copiilor vor sta cu capul în jos (poziţie cefalică) până în săptămâna 34 , mai ales dacă este primul tău copil. Pentru unii copii, va mai trece o săptămână sau două până când se vor aşeza în poziţia de naştere. Unii copii vor decide să rămână cu posteriorul în jos (poziţie transversală). Dacă până în săptămânile 37 – 38 , copilul nu este în poziţia cefalică (cu capul în jos), medicul şi moaşa îţi vor prezenta opţiunile de naştere. Până în săptămâna 36, copilul cântăreşte 3 kg (6,5 livre), iar tu te afli în faza finală a sarcinii.

Din săptămâna 36 , organele copilului sunt complet pregătite pentru naştere; plămânii se maturizează, iar sistemul digestiv poate prelucra alimente lichide. Puful lanugo începe să dispară de pe corpul copilului, iar sistemul său imunitar poate oferi protecţie împotriva multor infecţii. Dacă data la care ar trebui să naşti s-a apropiat şi nu ai intrat în travaliu, nu intra în panică, deoarece este ceva obişnuit, mai ales pentru femeile aflate la prima naştere.

Schimbări ale corpului tău:

Uterul tău continuă să crească într-un ritm constant , iar din cauza presiunii la nivelul stomacului şi intestinelor, poţi avea arsuri la stomac. Întrucât vezica urinară nu este obişnuită cu această presiune şi nu poate ţine la fel de multă urină, ai putea simţi nevoia să mergi mai des la toaletă. Uneori, când strănuţi, tuşeşti sau râzi, ai putea să scapi involuntar puţină urină; acest fenomen este numit incontinenţă de stres. Unele femei se gândesc dacă nu cumva li s-a rupt apa. Dacă şi pe tine te îngrijorează acest lucru, discută cu moaşa sau cu medicul. Multe femei acuză dificultăţi de respiraţie, deoarece uterul creşte şi apasă burtica pe diafragmă, iar plămânii nu au loc să se extindă când inspiră adânc.

Întrucât corpul tău are nevoie de mai multe lichide, se produce în general retenţie de lichide în mâini şi picioare; de aceea vei observa că sunt umflate. Însă dacă faţa şi picioarele ţi se umflă dintr-o dată, ar putea fi un semn de preeclampsie şi ar trebui să consulţi fără întârziere medicul de familie (GP) sau moaşa.

Din cauza uterului în creştere, ai putea avea probleme cu somnul şi să întâmpini dificultăţi atunci când faci lucruri obişnuite, precum cumpărături sau curăţenie. Lipsa somnului îţi poate afecta starea fizică în timpul zilei. Trebuie să-l implici pe partenerul tău, ca să te ajute cât mai mult posibil la treburile casei, pentru a te putea odihni mai mult. Ţi-ar putea fi dificil să stai întinsă pe spate, deoarece în această poziţie îţi scade tensiunea şi poţi avea ameţeli. Cel mai bine este să stai întinsă pe o parte şi să-ţi sprijini spatele de o pernă. Din acest moment şi până la sfârşitul sarcinii, încep să aibă loc contracţii la nivelul uterului, care se pregăteşte pentru travaliu. Acestea se numesc contracţii Braxton Hicks. La început pot fi foarte uşoare; însă spre sfârşitul sarcinii, ele pot deveni intense şi neplăcute. Pe plan emoţional, îţi va fi probabil greu să te concentrezi asupra a ceea ce ai de făcut; probabil că vei începe să plângi fără motiv.

Ce trebuie făcut:

• Consultă medicul sau moaşa în mod regulat.
• Mergi la cursuri de educaţie parentală împreună cu partenerul tău.
• Dacă în ultimii zece ani nu ţi-ai făcut un vaccin pentru tuse convulsivă (pertussis), ar trebui să soliciţi medicului de familie (GP) o vaccinare de rapel după 28 de săptămâni, pentru a te proteja pe tine şi pe copil până când i se vor putea administra şi acestuia propriile vaccinuri.
• Fă mişcare şi mănâncă bine.
• Pregăteşte-ţi bagajul pentru a merge să naşti şi stabileşte traseul până la spital.
• Dacă ai şi alţi copii mici, roagă pe cineva să se ocupe de ei cât vei fi în spital.